Este gratis şi reconfortant! Recomandat 24/7
Zâmbim prea rar. Zilnic întâlnim oameni mult prea posomorâți, măcinați de probleme mai mult sau mai puțin grave. Și, când îi întâlnim, în ochii lor plecați, ne oglindim. Astfel, ne mai aducem aminte să zâmbim...
Sunt zile în șir când ne punem în stand-by buna dispoziție pentru că avem lucruri "importante" și foarte serioase de făcut. Suntem tot mai des stresați că timpul e prea scurt și avem prea multe de făcut. Așa că, de multe ori, ne zugrăvim o mină serioasă, care să se asorteze cu...gravitatea problemelor care ne apasă. Și, în loc să luăm activitățile pe rând, una câte una, focusându-ne să găsim soluții, ne batem capul cu probleme. Mai mult, ne lăsăm corupți de mail-uri, telefoane de complezență sau schimburi de replici colegiale fără niciun miez.
Ce rezultă de aici? Stres cât cuprinde, conflicte interioare, nemulțumiri la tot pasul, diminuarea încrederii în sine, randament minim, clienți posomorâți sau chiar lipsă... Așa că, tot ceea ce VEDEM sunt DOAR PROBLEME...Deci, DE CE AM ZÂMBI?!
Pentru că BUNA DISPOZIȚIE ȘI FERICIREA SUNT PREMISELE SUCCESULUI. Nu succesul generează fericirea, ci bunăstarea noastră interioară atrage succesul. Până când nu vom înțelege și accepta acest adevăr, vom continua să bâjbâim prin cotloanele întunecate ale stresului cotidian, amânându-ne fericirea pentru momentul ieșirii din labirint.
Știm unde vrem să ajungem, dar ne condiționăm fericirea de îndeplinirea obiectivelor. Suntem mai mereu stresați și credem că vom fi fericiți abia când ne vom vedea visele cu ochii. Azi așa, mâine la fel, până ce ajungem să uităm cu desăvârșire că avem și motive să zâmbim...
Pentru mine, azi a fost nevoie aproape de un miracol să zâmbesc. Și de câteva lacrimi de recunoștință să-mi aducă aminte de puterea unui zâmbet... Primul zâmbet pe ziua de azi mi l-am smuls abia la ora 19.20(!), când mi-am luat noul permis de conducere. Cel vechi îmi expirase și - prinsă cu treburi fiind, ca orice antreprenor - tot nu reușeam să-l schimb. Așa că, la 18.30 m-am înființat la Direcția Eliberări Permise cu toate actele necesare și slabe speranțe de a-mi vedea noul permis în aceeași zi... Nu am zâmbit nici la poză, așa am primit instrucțiuni. Era 18.38 când funcționara de la ghișeu - foarte amabilă de altfel - mi-a verificat actele și mi-a adresat recomandarea să revin a doua zi dimineață, după ora 9.00. Pentru că mă aflam la marginea Bucureștiului și mai erau doar 50 de minute până la sfârșitul programului de lucru, m-am gândit să-I cer lui Dumnezeu un mic miracol: să plec acasă cu noul permis în aceeași zi. (probabil știți, termenul oficial minim pentru eliberarea unui permis de conducere este de 2 ore de la depunerea documentelor).
De la această atitudine jucăușă față de Dumnezeu, prin care I-am propus să facă un miracol pentru mine, am ajuns la o rugăciune fierbinte. Nu mai conta rezultatul, ceea ce conta era doar că acolo, în curtea Direcției Permise, mi-am acordat un răgaz pentru a fi doar eu cu Dumnezeu. Apoi, m-am înființat la ghișeu, să-mi încerc “norocul”. Îmi era egal dacă plecam acasă cu permis sau fără.
Am găsit funcționara ascunsă după un stâlp, mâncând o prăjitură. Acest lucru m-a încurcat mai tare. În mod normal, aș fi zâmbit. Atunci, însă, eram stânjenită că prezența mea o făcea să înghită cu noduri. Era final de program și pustiu în jurul meu. În cel mult 1 minut, funcționara a revenit la ghișeu, cerându-și în mod repetat scuze. Mi-am cerut și eu scuze, că nu o lăsam să-i tihnească prăjitura. Și i-am spus că am venit să-mi încerc norocul cu permisul. După ce și-a mai cerut încă o dată scuze, mi-a zâmbit, spunându-mi că este gata.
A fost un mic miracol pentru mine: în mai puțin de 40 de minute aveam permisul în buzunar. Fiori reci m-au trecut pe șira spinării, gândindu-mă la jocul meu cu Dumnezeu... Abia am reușit să-i mulțumesc funcționarei, mută de uimire... Apoi, uitându-mă la poza mea, am izbucnit în râs: din document mă priveau doi ochi mari (poate "prea mari"), rotunzi (poate "prea rotunzi") și adânci. Este figura mea, veșnic uimită, ori de câte ori primesc un blitz în ochi... Un gardian, aflat pe hol, se uita la mine nedumerit. Am continuat, totuşi, să râd cu poftă, lăsându-l în urmă, întrebător.
M-am urcat în mașină și lacrimi de recunoștință au început să mi se prelingă pe obraji. Dumnezeu S-a jucat (și azi) cu mine. Mi-a arătat că este lângă mine într-un mod surprinzător... Eu de ce nu mi-aș aminti mai des de compania Lui în tot ceea ce fac, răsplătindu-L cu un zâmbet?!
De azi, mi-am propus să zâmbesc mai des. Să descopăr în fiecare activitate – fie însemnată, fie banală - motive pentru a zâmbi. Dacă vreau, pot găsi nenumărate. Totul e să vreau. Și, după această experiență memorabilă, am hotărât să-mi administrez cât mai des pilula antistres: zâmbetul. Este gratis și reconfortant...
Dincolo de orice dificultăți, viața e frumoasă. Și ne îmbie să o întâmpinăm zâmbitori și relaxați.
--------------------------------------------------------
Tu de câte ori ai zâmbit azi?
Și de câte ori îți suprimi zâmbetele de pe chip pentru că ai lucruri prea serioase de făcut sau te iei prea în serios?
De câte ori ai amânat să te bucuri de viață?
Știi ce înseamnă să fii fericit(ă)?
Te aștept să-mi împărtășești din experiențele tale (fericite sau mai puțin fericite) în lupta cu stresul cotidian.
Inaugurez acum o rubrică dedicată gestionării cu succes a stresului. Şi mi-am propus să găsim împreună modalități de atenuare a stresului, pe care să urmărim să le punem în aplicare zi de zi. Pentru o viață mai luminoasă, mai împlinită, mai fericită.
Ce zici? Îmi dai o mână de ajutor în acest demers?
Born2BeHappy