Din Valea Plângerii, pe Muntele Fericirilor

  „Leadership-ul este un domeniu al servirii. De la Robert Greenleaf, inventatorul conceptului de servant leadership, am reținut că: organizațiile există ca să fie în slujba clienților. Punct. Liderii există ca să-și slujească angajații. Punct. O echipă bine servită va fi (mai) înclinată să atingă excelența. Punct. Folosiți cuvântul a servi, pentru că asta faceți. Folosiți cuvântul servire,  pentru că asta oferiți. Folosiți cuvântul servitor, pentru că asta sunteți. Cuvântul necosmetizat servire este frumusețe încapsulată”. (Thomas J. Peters)

Fiecare zi de luni este un nou început. Dar câți oameni o privesc astfel? Câți dintre cei care merg la muncă se bucură pentru un nou început de săptămână, pentru ocazia de a se reîntâlni cu colegii, pentru șansa de a-și pune talentul la lucru și de a se bucura de roadele muncii lor? Pentru cei mai mulți, ziua de luni rămâne o provocare foarte mare. E o zi cu “lupte” interioare, între datoria de a merge la serviciu și dorința de a prelungi relaxarea de peste week-end.

De câte ori ați văzut sau auzit vreun coleg ori subaltern fericit că a început o nouă săptămână de lucru? Rar. Aproape niciodată, nu-i așa? De ce? Pentru că cei mai mulți oameni sunt nefericiți la slujbă. De aici și aparentul paradox al fericirii la locul de muncă.

De multe ori, locul de muncă este considerat un fel de Vale a Plângerii. O metaforă pentru un loc al suferinței, al dificultăților, al nefericirii și neîmplinirii. Vă mai amintiți povestea lui Petre Ispirescu, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte?! Făt Frumos a devenit subit nefericit pentru simplul motiv că a “călcat” în Valea Plângerii! Cam la fel se întâmplă și cu mulți dintre angajații zilelor noastre. Ceea ce vă propun în cele ce urmează este să transformăm simbolica Vale a Plângerii în Muntele Fericirilor. Un Munte al Fericirilor în această viață, nu doar “în Ceruri”. Cum?

Timp de 7 ani, în calitate de Director de Comunicare al unei multinaționale, am organizat - cu entuziasm şi mare succes - un concurs foto dedicat angajaților organizației în care lucram. Ca urmare a acestui proiect, am dezvoltat o arhivă foto proprietară companiei, pe baza căreia am lansat câteva proiecte inedite de comunicare internă și externă. Unul dintre acestea a constat în înrămarea (la propriu!) a talentului pasionaților de arta fotografică. Am decorat sălile de ședință, birourile și culoarele sediului companiei cu fotografiile din concurs. Făceam o selecție a celor mai reușite fotografii (nu doar cele premiate), le tipăream în format mare (cel puțin A3), apoi le înrămam și transformam pereții firmei într-un excelent spațiu expozițional. Fiecare tablou avea înscris numele autorului fotografiei și titlul acesteia. Astfel, angajații se simţeau mai apreciaţi (dincolo de competenţele profesionale), iar compania beneficia de ambasadori mai puțin obișnuiți în fața oaspeților.

În plus, ani la rând, cele mai frumoase imagini colectate în cadrul acestui concurs au fost expuse în calendarele companiei. Şi, fără excepţie, au fost foarte apreciate de partenerii de afaceri. Așa că, an de an ajungeam să suplimentez tirajul calendarelor. În toată această perioadă, concursul foto a reprezentat o mică sursă de fericire la locul de muncă.

Un alt mod de a crește entuziasmul angajaților într-o zi de luni ar putea fi să le cereți, cu 2-3 săptămâni înainte, câte o poză haioasă din copilărie. Tipăriți-le la dimensiuni mai mari (în funcție de rezoluția la care le-ați primit). Apoi, într-o vineri seara, la plecarea angajaților, decorați holurile sau birourile cu ele. Astfel, începutul săptămânii viitoare va fi o surpriză. Nu folosiți legende pentru poze. Lăsați-le angajaților plăcerea să se descopere reciproc la cafeaua sau ceaiul de luni dimineață. Va fi un mic exercițiu de team building, care le va aduce zâmbetul pe buze, pregătindu-i ușor și pentru noua săptămână de lucru.

Încântarea și zâmbetele rezultate din aceste expoziții foto la sediul firmei vor fi asociate, pe nesimţite, cu mediul în care au fost generate. La fel și hohotele de râs. Astfel, oamenii se vor destinde exact în mediul pe care, cu câteva clipe mai devreme, poate, îl considerau ostil. Nu vor mai tânji atât de mult după distracția cu familia, ci vor descoperi noi momente plăcute și relaxante alături de colegi. Şi, cel mai important aspect: nu-i grăbiți să se întoarcă la lucru, lăsați ca lucrurile să decurgă în mod natural. Decât să pierdeți ore neproductive dintr-o evidentă lipsă de concentrare și de chef, dați-le angajaților motive de entuziasm la locul de muncă și subiecte de discuție aducătoare de încântare.

Şi, pentru că am adus în discuţie motivele de încântare, îmi aduc aminte că acum doi ani am văzut un filmuleț cu doi executivi care și-au întâmpinat angajații într-o dimineață de luni cu un mic dejun cald pentru fiecare. Pare o glumă?! Ei bine, nu este! Pe măsură ce angajații soseau, cei doi (CEO și CFO) îi întâmpinau cu zâmbetul pe buze, le urau bun venit la birou și le puneau în farfurie gustări calde și reci. Odată cu gustarea, le “serveau” oamenilor și un surâs cald. Oamenii au fost plăcut surprinși. Gândiți-vă un pic, de câte ori ați văzut un director servindu-și, la propriu, subalternii? Rar, nu-i așa? Este, poate, o experiență unică în viața unui angajat.

Să-ți întâmpini angajații când sosesc la serviciu, presupune, în fond, să dăruiești: să te dăruiești pe tine, să-ți dăruiești timpul tău și să dăruiești echipei tale atenția ta nedivizată. Angajații sunt încântați și răspund excelent când șefii lor fac astfel de mici, dar impresionante gesturi. Se simt apreciați, simt că nevoia lor de recunoaștere este satisfăcută, se simt bineveniți și recunoscători.

În organizații mai mici, puteți să puneți bilețele scrise de mână pe biroul fiecărui angajat cu un mesaj motivațional care considerați că i se potrivește. Sau lăsați-le bilețele cu un simplu “mulțumesc!”, urmat de semnătura personală. Mulțumiți-le că vin la serviciu, mulțumiți-le că vă oferă șansa de a dezvolta compania ca parte a echipei pe care o conduceți, mulțumiți-le pentru că vă aduc zâmbetul pe buze, mulțumiți-le pentru că vă testează zilnic răbdarea, făcându-vă să deveniți un lider mai bun... Găsiți orice mic motiv pentru a le mulțumi că există în organizația pe care o conduceți.

Ori de câte ori ne tratăm angajații ca oaspeți de seamă, nu-i mai vedem ca simple “instrumente” ale majorării profitului și nici ca “dureri teribile de cap”, atunci când dau glas unor inerente dificultăți profesionale, cer un training mai piperat sau o majorare de salariu. Tratându-i ca oameni, ca ființe întregi, fiecare cu viața și cu nevoile lor, descoperim o conexiune inefabilă între lideri și angajați, care face adevărate miracole pentru organizație.

Hotelierii suedezi Jan Gunnarson și Olle Blohm, în cartea lor Hostmanship: The Art of Making People Feel Welcome, ne împărtășesc din experiența lor de gazde memorabile pentru...angajații lor: „Am făcut câteva renovări considerabile. În loc să renovăm băile, restaurantele și camerele de oaspeți, le-am oferit angajaților uniforme noi, am cumpărat flori și fructe și am schimbat culorile. Întreaga noastră atenție era orientată asupra personalului. Doream să ne facem angajații fericiți. Vroiam ca angajații noștri să se trezească în fiecare dimineață nerăbdători că urmează o nouă zi de muncă. [...] În mod paradoxal, calea spre o cultură a ospitalității nu trece prin oaspeții hotelului. Clienții hotelului chiar nu au nicio legătură cu asta. Liderii ospitalieri se orientează spre angajații lor. Atingerea excepționalului în afaceri este dată de găsirea oamenilor potriviți și arta de a-i face să-și iubească munca și să o considere o pasiune...Oaspeții intră în peisaj abia când ești pregătit să întrebi: Unde ați prefera să vă cazați: la un hotel în care angajații își iubesc munca sau la un hotel în care managementul a făcut din clienți cea mai importantă prioritate?” Evident, întrebarea este valabilă pentru toate afacerile, nu doar pentru cele din domeniul hotelier.

În fiecare săptămână sau cel puțin o dată la 2-3 săptămâni, întâmpinați-vă angajații cu un gest surprinzător. Veţi observa că aceste mici surprize cu costuri minime au un impact major asupra echipei: angajații sunt mai deschiși colaborării, comunicarea este mult îmbunătățită, iar nivelul energetic al echipei este mult mai bun. Inerția, lipsa chefului de luni dimineața se vor disipa, iar buna dispoziție și productivitatea își vor găsi un binemeritat loc la locul de muncă.

No Comments Yet.

Leave a comment